Stau seara și urmăresc predici video pe youtube și dintr-o dată, fără anunț îmi vine în minte ea...Merg ziua cu mașina și privesc în jur și dintr-o dată în minte îmi vine ea... Mă uit la copiii mei și îi văd cum cresc și dintr-o dată în timp ce ne jucam împreună îmi vine în minte ea... și nu e soția mea, aceasta are niște ochi întunecați și o fața palidă, fără pic de roșeata în obraji...Merg la biserică și în timp ce ascult o cântare sau o predică îmi vine în minte tot ea...

     Nu pot nicicum să mi-o scot din minte. Ai zice că sunt îndrăgostit, asta pentru că nu știți încă despre cine este vorba. Dar nu țin minte să o fii iubit cineva vreodată, știu mulți care s-au temut și se tem de ea...

             Evrei 2:15  ’’...prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.’’

             Numele ei este Moartea.

             Apocalipsa 6:8  ’’M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce stătea pe el, se numea Moartea’’.

 Poate doar cei care trec prin suferințe mari, o doresc...Dar și acești oameni o doresc doar atunci când au dureri îngrozitoare, iar  când le este mai bine, își regretă gândurile cugetate sau nu, chiar cuvintele.

            Iov 3:20 ’’ Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

            Iov 3:21   cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

            Iov 3:22  cari n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? ’’

            Cuvinte spuse în momente de durere… dar când ne trece durerea de măsele, de exemplu, ne revenim repede și prindem poftă de viață.

            Tragedia este că plângem după viață ca Ezechia, dar când o avem, nu știm cum să o trăim.

            Deși nu o iubesc, îmi vine des în minte tristul adevăr al tuturor oamenilor,acela că suntem în lume atât de trecători.

Orice am face, oricine am fi, oriunde am merge, nu scăpăm nici de ea și nici de gândurile cu privire la ea.

            După izgonirea din Eden, Adam încă se credea, probabil, tot ca în grădină. Mă gândesc că îi spunea Evei: ’’Nu vezi că și copacii sunt la fel, leii sunt tot lei, pământul tot e de aceeași culoare, păsările încă tot cântă dimineața... Nu e mare diferență...’’  Până într-o zi, când Abel nu a mai venit acasă și l-au găsit undeva întins pe un câmp. Părea că doarme, îl priviră, poate că îl și strigară ... și... nimic... Atunci Adam a înțeles diferența între Eden și lucrurile care aparent nu se schimbaseră. Luase 4, ca notă, dar nu la moartea lui, ci la moartea fiului său, Abel.  Atunci a înteles Adam ce-i Moartea.

            De atunci în colo, tragedia era gata făcută: drumul cu sens unic, fără cale de întoarcere... :

             1 Imparați 2:2  „Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întăreşte-te, şi fii om!

            1.      Să mori mântuind pe alții

             E o diferenta, nu? Mulți oameni mor, împărțind averi, alții- nu mai apucă să o facă.

             Luca 12:13  Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.”

            Acestui om îi murise tatăl și nu mai apucase să își facă testamentul, să-și împartă averea, și, probabil, cel dintâi născut luase tot. ”Dar cine M-a pus pe Mine împărțitor de pământuri? zise Isus.   

 Moartea se ocupa de asta, Eu împart cerul, nu pământul.’’

             Alții au murit împărțind împărății, sau dând sfaturi ’’criminale’’.

             1 Împărați 1:20 ’’ Împărate, domnul meu, tot Israelul are ochii îndreptaţi spre tine, ca să-i faci cunoscut cine va şedea pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el.

            1 Împărați 1:21  Şi când împăratul, domnul meu, va fi culcat împreună cu părinţii săi, se va întîmpla că eu şi fiul meu Solomon vom fi priviţi ca nişte vinovaţi.”

             Sau să mori prorocind:

             Gen 49:1  Iacov a chemat pe fiii săi, şi a zis: „Strângeţi-vă, şi vă voi vesti ce vi se va întâmpla în vremile cari vor veni.’’

            Gen 49:33  Când a insprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul, şi a fost adăugat la poporul său.

             Sau,cu alte cuvinte: ”Hai să vă spun ce va fi cu fiecare dintre voi după ce nu voi mai fi… Eu știu și cum o să vă însurați, cu cine o să vă confruntați, ce serviciu veți avea, în ce țară veți locui, și mai mult, unde vă veți petrece veșnicia, tot știu…”

            Gândiți-vă la acel tâlhar de pe cruce…. “Acum, ca murim” zise Isus, “astazi vei fi cu mine in rai”. In privinta asta trebuie sa fim teroristi, dar nu din aceia care pun o gramada de explozibil pe ei si se duc unde e mai aglomerat si se arunca in aer ci sa ne agatam de gatul oamenilor si sa murim cu ei MANTUITI. Sa ii tragi dupa tine in rai. Luati “dinamita” asta de 1223 de pagini si detonati-o in inimile oamenilor pana se mantuiesc…

2.      Să mori rugându-te pentru alții

           Dincolo, nu ți se mai dă ocazia să o faci.  O, cum nu ar mai fi vrut bogatul (prezentat în Evanghelia după Luca, cap. 16) să se mai schimbe ceva, cum se mai ruga pentru frații lui, câtă mijlocire…!

            În viața de dincolo, eventual se fac altfel de rugăciuni, mai puțin plăcute…

             Apocalipsa 6:10  Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: „Pînă cînd, Stăpîne, Tu, care eşti sfînt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sîngele nostru asupra locuitorilor pămîntului?”

             Parcă îi urau pe ăștia din cauza suferinței, Dumnezeu fiind nevoit să le dea haine albe, deoarece nu le aveau. Cum să le aibă, că astfel de rugăciuni nu se fac nici pe pământ, cu cât mai mult în cer…

             Apocalipsa 16:9  Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare, şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpînire peste aceste urgii, şi nu s-au pocăit ca să-i dea slavă.

            Apocalipsa 16:11  Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s-au pocăit de faptele lor.

             Priviți oameni care au murit înjurând și blestemând pe Dumnezeu pentru toate lucrurile care li se întâmplau.

             Luca 12:17  Şi el se gîndea în sine, şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strîng rodurile.”

              Luca 12:18  ,Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grînarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strînge toate rodurile şi toate bunătăţile mele;

                Luca 12:19  şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strînse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănîncă, bea şi veseleşte-te!”

                Luca 12:20  Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?”

3.      Să mori fără frică

             Luca 2:29  „Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău.

            Ps. 116:15  Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.

             Dumnezeu privește moartea sau trecerea în veșnicie, ca pe o întâlnire mult asteptată. Privită din prisma aceasta, moartea e ușa de la intrare, dincolo de ea e Isus, cerul…

             Num 23:10  O, de aş muri de moartea celor neprihăniţi, Şi sfîrşitul meu să fie ca al lor!”

             Inseamnă că neprihăniții mor altfel. Da. Ei trăiesc altfel, și mor altfel, după ei venind Cineva.

             Fapte  7:59  Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!”

Fapte 7:60  Apoi a îngenuncheat, şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţinea în seamă păcatul acesta!” Şi după aceste vorbe, a adormit.

 Iov era așa de neprihănit încât a avut curaj să îi spună lui Dumnezeu: ”De mine nu scapi. Dacă nu vi să ne întâlnim cât sunt pe pământul acesta, vin eu să te întâlnesc după moarte. Noi doi, Doamne, oricum ne intâlnim și vom sta față în față.

             Iov 19:26  Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

            Iov 19:27  Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

            Trebuie să închei totusi, amintindu-vă despre cel mai suprem exemplu, pe care l-au urmat toți martirii, dar care este încă singurul care poate vorbi despre moarte la timpul trecut, Acesta fiind Isus.

            Apocalipsa 1:18  Am fost mort, şi iată că sînt viu în vecii vecilor.

       Va veni o zi când și noi vom vorbi despre moarte la trecut, mai corect,  nu vom mai vorbi de ea niciodată pentru că Moartea nu va mai fi...

         Doresti o moarte de nota 10? Atunci traieste o viata de nota 10!